Arii protejate & Administrația silvică
Arii protejate
Prin arie naturală protejată se înțelege acea zonă în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită.
În prezent, în România există următoarele categorii de arii protejate de interes național :
a) Rezervații științifice
b) Parcuri naționale
La nivel național au fost desemnate un numar de 13 parcuri naționale care acoperă o suprafață de circa 317 mii de ha. Dintre acestea, 12 parcuri naționale, cu o suprafață de circa 309 mii ha, se află în administrarea RNP-Romsilva,
c) Monumente ale naturii
d) Rezervații naturale
La nivel național au fost desemnate peste 900 de rezervații naturale si monumente ale naturii. Dintre acestea, RNP-Romsilva are în administrare/custodie, prin administrațiile parcurilor si direcțiile silvice, un număr de 275 de rezervații naturale și monumente ale naturii, ce cumulează o suprafață de cca. 120 mii ha.
e) Parcuri naturale
Parcurile naturale desemnate în Romania sunt în număr de 14 si cumulează o suprafață de circa 565 mii de ha. Dintre acestea, 10 parcuri naturale, cu o suprafață de 543 mii de ha, se află în administrarea RNP-Romsilva.
Administrația silvică
După realizarea Marii Uniri, în perioada 1918-1922, alături de Casa Pădurilor Statului, care administra pădurile de stat din Muntenia și Moldova, au funcționat în Transilvania, Basarabia și Bucovina administrații forestiere tranzitorii.
După realizarea unificării administrației forestiere de stat (1922), Casa Pădurilor Statului a avut atât obligația administrării pădurilor statului, cât și aceea de a urmări respectarea legilor silvice în pădurile proprietate privată.
În anul 1948, urmare prevederilor noii Constituții, toate pădurile au trecut în proprietatea statului. Pentru administrarea lor s-a înființat Ministerului Silviculturii și Industriei Lemnului, care a început o amplă acțiune de amenajare a tuturor pădurilor țării. În perioada 1948-1991 administrația silvică a fost asigurată la nivel central de minister, la nivelul județelor de inspectorate silvice și la nivel local de ocoale silvice. La începul anului 1991 a fost înființată Regia Autonomă a Pădurilor – ROMSILVA (devenită ulterior Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA) cu scopul de a administra pădurile Statului Român.
În anul 1991 a început activitatea de restituire a pădurilor către foștii proprietari sau către urmașii acestora.
Prezentăm aici însemnele silvicedistinctive pentru structurile RNP –Romsilva valabile din annul 1993.
În prezent Codul Silvic prevede faptul că toate pădurile țării, indiferent de forma de proprietate, trebuie să fie administrate sau să li se asigure servicii silvice de către un ocol silvic de stat sau de regim. Astfel, ocoalele silvice de stat (314), coordonate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, admistrează pădurile de stat (ce reprezintă aproximativ jumătate din pădurile țării) și asigură servicii silvice pentru o parte considerabila din cele particulare, iar ocoalele silvice de regim (105 ) administrează pădurile ce aparțin comunelor orașelor municipiilor, asociațiilor de proprietari, etc. Ministerul Apelor și Pădurilor, prin structurile sale teritoriale, numite gărzi forestiere, au obligația de a urmări respectarea legislației silvice atât de către ocoalele silvice de stat, cât și de către ocoalele silvice de regim.