Creșterea intensivă a unor specii de păsări de interes vânătoresc s-a impus ca o necesitate în ultimii 90 ani, datorită solicitărilor venite din partea industriei alimentare și din partea  vânătorilor pentru vânatul cu pene, vânat ce oferă satisfacţii cinegetice deosebite, testând mereu atenţia, viteza de reacţie a vânătorilor și precizia tirului.

   Specia care a fost crescută cu continuitate în România, începând din anii *20 ai secolului trecut (mai întâi la Ghimpați), a fost și este în continuare, fazanul.

    Cel mai vechi şi mai cunoscut în Europoa este fazanul comun (Phasianus colchicus colchicus), dar pe la începutul secolului trecut au mai fost aduse şi celelalte două  subspecii, iar pe parcurs alte două, mai puţin importante la noi: fazanul formozan (Phasianus colchicus formozanus) şi fazanul verde sau japonez  (Phasianus colchicus versicolor) cu care s-a încrucişat, aşa că în prezent, în terenurile de vânătoare libere, fazanul comun aproape că nu se mai găseşte în stare pură; produsul încrucișării este așa-numitul  fazan de vânătoare, a cărui coloraţie este variată, după procentul de sânge din fiecare  subspecie pe care o  conţine.