Căpriorul este un mamifer ierbivor, rumegător, având o lungime de 1-1.30 m înaltimea la greabăn de cca 70 cm și o greutate de 25-30 kg. Căpriorul are picioare lungi si subțiri, terminate cu copite mici, alungite și ascuțite. Gâtul este moderat alungit. Capul este dominat de ochii mari, vii, cu genele de la pleoapă superioară alungite. Coada este scurtă (2-3 cm), putin vizibilă.
Dimorfismul sexual este evident, prin prisma faptului că masculul prezintă coarne – în fapt o exteriorizare a caracterelor sexual secundare. Coarnele apar în primul an de viață sub formă de butoni ori suliță scurtă și fără rozetă, ele crescând pe cilindrii frontali.Acestea sunt lepădate toamna, până anul următor în luna mai crescând al doilea rând de coarne, care se prezintă ca niște sulițe sau furci cu rozete puțin schițate. Din al treilea an, căpriorul are coarnele complet dezvoltate. Foarte rar și femelele pot prezenta cornițe foarte slab dezvoltate. De asemenea femelele au dimensiuni generale mai reduse decât ale masculului. Coarnele împreună cu craniul constituie trofeeul convențional punctat de Consiliul Internațional de Vânătoare (C.I.C.). Numărul evaluat al populației de căprior este cca 178.000 de exemplare.

Părul este des, neted și lins, de culoare roșiatică vara și cenușie iarna. Toamna căpriorul îmbracă veșmânt de iarna, o blană mai lungă și mai deasă, de culoare gri.
Longevitatea căpriorului este de 12-15 ani, după vârsta de 8 ani acesta intrând in regres.
Cele mai dezvoltate simțuri sunt mirosul și auzul.
Biotopul căpriorului îl reprezinta zonele de șes și deal, cu sol permeabil și fertile. Preferă pădurile de foioase, ori amestec de foioase cu rașinoase, cât mai tinere.
Împerecherea are loc în lunile iulie-august. Căprioara fată de regulă un ied sau doi și cu totul excepțional trei.
Principalii dușmani ai căpriorului sunt lupul si râsul în zonele de deal și de munte, vulpea, pisica salbatică și câinii hoinari în zonele de câmpie.
Metodele de vânătoare admise sunt pânda, dibuitul sau apropiatul pe jos ori cu caruța.