CERBUL CU COARNELE DE AUR
În cea de-a patra sală situată la etajul I se află fostul record mondial și național la trofeul de cerb comun vânat de Nicolae Ceaușescu.
Bine reprezentată în zonele colinare și de munte, cu multe nuclee și în pădurile de deal și de câmpie, populația de cerb comun (Cervus elaphus) din România își datorează vigoarea atât selecției naturale caracteristice arealului carpatic al speciei, cât și celei efectuate de către specialiști. Elegant și masiv totodată, mai robust decât semenii săi din restul continentului, cerbul trăitor în țara noastră impresionează prin calitatea excepțională a trofeului dezvoltat în condiții absolut normale și prin emoția cinegetică a dobândirii acestuia.
Populația de cerb comun din România prezintă un potențial biologic ridicat, grație habitatului său natural favorizant. România a deținut în perioada 1981 – 1985 supremația mondială la această specie, cu un trofeu de 261,25 puncte C.I.C., Soveja – VRANCEA, record național din anul 1981 până în 2003, când a fost surclasat de trofeul de 264,51 puncte C.I.C., al unul cerb vânat pe Valea Gurghiului.
Potrivit revistei şi Asociaţiei Vânătorilor Pescarilor Sportivi din România, istoria acestui cerb se leagă de paznicul de vânătoare Ion Mărăştean din Soveja. A fost un trofeu dobândit greu, după trei ani de urmărire, aşa cum ar trebui vânat un record mondial. Pentru “cerbul cu coarne de aur”, Ceauşescu a venit de trei ori la vânătoare. Animalul era numit “Guguştiucul”, pentru că avea un glas frumos. „În 1977, Inspectoratul Silvic a raportat cerbul la Bucureşti. Ceauşescu vâna la Prahova, dar a hotărât pe loc să vină la Soveja. Ajuns în pădure, la observator, Ceauşescu dă mâna cu pădurarul şi zice:”Omul pădurii, unde-i cerbul?”. “Tovarăşe, cerbul este în parcela 46, pană la ora 18, sade nemişcat acolo”. Pădurarul a luat-o înainte, urmat de Ceauşescu, ministrul Patilinet şi aghiotantul. Ceauşescu era supărat pe autorităţi, pentru lipsa de amenajare a terenului. Toată lumea tace desigur. S-a lăsat cu schimbări, inclusiv ministrul Vasile Patilinet. Dar pe pădurar nu era supărat. La plecare a vrut să-l ia cu maşina, dar acesta i-a zis că aici, în pădure, este locul său de muncă. Ceauşescu a încheiat:”La revedere şi pe altă dată!”. În 1978, Ceauşescu nu a venit. A încercat din nou în 1979, dar cerbul i-a jucat festă. A dat Dumnezeu şi cerbul a ieşit sănătos din iarnă următoare. Ion Mărăştean îl urmărea pas cu pas, numărând zilele pană la toamnă. Şeful statului a venit în vizită de lucru la Bacău. Băiatul paznicului nu a coborât din observator două zile şi două nopţi la rând. Prin radio se auzea cuvântarea de la Bacău. Imediat a trecut dealul cu elicopterul şi s-au pomenit cu el la observator. De-acum cunoştea bine oamenii şi locurile. Cerbul dormea tun, parcă era stană de piatră! Pare incredibil, dar Ceauşescu a aşteptat o jumătate de oră să se trezească cerbul! Pentru că începuse să se îngâne ziua cu noaptea, Ion Mărăstean a primit permisiunea să scoale cerbul. Pune chemătoarea la gură şi imită ciuta. Cerbul s-a sculat şi Ceauşescu a tras. A luat şi a doua armă, dar nu mai era cazul. L-a nimerit cu un singur foc”, descriu cei de la revista Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
Este prezentată și anomalia rar întâlnită întâlnită pentru specia de cerb lopătar (Dama dama L.) , cerbul lopătar albinos.
Exemplarele afectate sunt foarte puține. Acestea sunt dăunătoare pentru că trădează prezența cârdului în care se află (fiind deci mai ușor de reperat de prădători și vânători), dar nu au nici valoare estetică, culorile fiind anormale.
Culoarea albă sau neagră sunt anomalii genetice (consecințe ale unor mutații genetice). Acestea se datoresc concentației și repartiției pigmenților la periferia sau în profunzimea filamentului pilos. Las părul negru întreg firul conține pigmenți. În lipsa pigmenților, părul apare cu atât mai alb cu cât măduva părului este mai bogată în bule de aer fin dispersate. (Chiriță, Chiriță, 1993).