Cocoșul de munte se mai numește popular gotcan, femela gotcă. Este cel mai mare la corp dintre tetranoide și cel mai important din punct de vedere vânătoresc.
Este o pasăre rară care traiește în Parcul Național Piatra Craiului.
Între mascul și femelă există o mare deosebire în ce privește mărimea dar și colorația. Are culoare închisă și pare negru, privit de la distanță, iar de jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roșu aprins. Ciocul care devine din ce în ce mai puternic odată cu vârsta, este asemanator cu al păsărilor de pradă. Femela este de culoare ruginie, împestrițată cu pete negre. Față de cocoș care are în jur de 3,5-5 kg, aceasta are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8-2,5 kg.
Sunetele emise de cocoșul de munte pot fi auzite în perioada împercherii. Cântecul este structurat pe 3 strofe: tocat, tocilat și ciripit.
Simțurile cele mai dezvoltate sunt văzul și auzul. De remarcat faptul că în timpul tocilatului prin deschiderea tare a ciocului nu aude, deoarece i se astupă canalul auditiv.

Biotopul cocoșului de munte îl constituie pădurile întinse de molid de la limita vegetației forestiere ( 1 200-1 500 m altitudine)
Împerecherea este în toi, de obicei, între 25 aprilie-5 mai. Masculii se adună în anumite puncte ale pădurii numite locuri de rotit. Ele sunt locurile de nuntă. Cocoșii se adună la locul de bătaie seara, fie în zbor, fie pe jos. Găinile de regulă vin în zbor. În timpul rotitului, cocoșul își lasă aripile în jos, își desfășoară coada în evantai și își întinde gâtul. După rotit revine la poziția normală. Împerecherea are loc pe sol după ce se luminează. Depune 6-10 ouă. Incubația durează 27 de zile.
Are numeroși dușmani naturali, din rândul mamiferelor și al păsărilor răpitoare, de la jder până la râs și lup, iar de la acvilele mici până la cele de stâncă. Nici buha nu este inofensivă pentru pui. Cel mai mult este afectat de prezența omului.
Conform legii, vânătoarea este permisă în perioada 1 aprilie – 15 mai, când are loc rotirea ( împerecherea ). Este îngăduită numai vânătoarea la cocoș, femelele fiind puse sub protecția legii. Se cere atenție la tras, deoarece cocoșul rănit în aripă, se salvează fugind și de regulă, nu mai poate fi găsit.
În prezent, în țara noastră efectivele evaluate indica un numar de 9 800 de exemplare.