Masculul se numește lup, femela lupoaică, iar puii – pui de lup.
Vânătorii cât și nevânătorii fac deosebire între așa – zisul ,,lup de munte”, mai mare la corp și blana de culoare cenușie și pretinsul ,,lup de stuf “, mai mic de statură și de culoare galbenă-brună.
Recordul național la craniu de lup provine de la un lup de 63 kg. Greutatea lupului este de 40-50 kg. Caracteristicile sunt urechile mai mici decât la câine, ascuțite și îndreptate în sus, coada relativ scurtă și groasă, picioarele puternice cu păr mai mărunt și ochii mai depărtați decât la câine și puțin oblici. Gâtul puternic, cu guler iarna, picioarele anterioare ce par mai înalte și pieptul puternic dau lupului impresia de robustețe și forță.
Lupul este monogam. Perechile se formează din decembrie până în februarie, când are loc împerecherea. Lupoaica se atașează de unul din pretendenți și cu acesta ramâne până la terminarea creșterii puilor.
Longevitatea: 15-16 ani. Pentru aprecierea vârstei, doar uzura dinților indică vârsta înaintată.
Glasul lupului este reprezentat prin bine cunoscutul urlet, care poate fi auzit mai cu seama toamna și iarna. Urletul masculului este este gros; al femelei ceva mai subțire.
Cele mai dezvoltate simțuri ale lupului sunt: văzul și auzul; mirosul este discutabil, dar numai în raport cu celelalte simțuri.
În România, lupul este un animal al pădurilor de deal și de munte; în Delta Dunării existând un număr foarte mic. În prezent numărul efectivelor este de cca 4600.
La nevoie poate să înoate.
Perioada de împerechere este din decembrie până în februarie, punctual culminant fiind în jurul datei de 1 februarie. Lupoaica fată, în medie 4-6 pui, uneori 12, fiind orbi 9-16 zile.
Nu are dușmani naturali în afară de boli și om. Spre deosebire de celelalte carnivore, lupul este sociabil. Această însușire este dată de necesitatea procurării hranei pe cale activă, prin urmărirea și atacarea prăzii. Lupul are activitate exclusiv nocturnă.
Lupul cauzează pagube atât în rândul animalelor domestice cât și în cele ale vânatului; este protejat prin Convenții Internaționale, deoarece în Europa efectivele lui sunt în real pericol de dispariție.
Trofee convenționale sunt craniul și blana, iar neconvențional este osul penian. Blana, bine preparată, este un trofeu incomparabil mai decorativ decât craniul.
Recordul național și mondial la blana de lup are 187.17 puncte C.I.C. și a fost recoltat la Sărișor – Suceava în anul 1985.
În ceea ce privește craniul acesta se măsoară în centimetri (lungimea maxilarului superior, inclusiv incisivii și lațimea acestuia). Fiecare centimetru reprezintă un punct.