Născut în anul 1885 în satul Izvoru, din județul Giurgiu, Marin Drăcea a fost al doilea din cei opt copii ai lui Dumitru și a Ioanei Drăcea. După absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr, în toamna anului 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică de la Brănești unde s-a clasificat primul la examenul de admitere și pe care a absolvit-o în anul 1910 cu deosebit succes, fiind reținut în cadrul facultății ca asistent universitar.

De la mijlocul anului 1919 și până la finele lui 1920 a lucrat în administrație ca șef al Ocolului Silvic Țigănești și a elaborat o nouă metodă de regenerare a pădurilor de câmpie.
În anul 1923, la Universitatea din München, Marin Drăcea și-a prezentat teza de doctorat cu tema ,,Contribuții la cunoașterea salcâmului din România, cu o privire specială asupra culturii sale din Oltenia”, și a obținut titlul de doctor cu calificativul ,,Summa cum laude”. În același an Marin Drăcea a fost numit profesor titular la Școala Politehnică din București -Secția Silvică.
În anul 1930, s-a înființat Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.). Conducerea acestei regii a fost încredințată profesorului Marin Drăcea care s-a dovedit un inovator și organizator de excepție. În anul 1930 a organizat un birou de studii, unul de publicații și trei laboratoare de cercetare forestieră.
În anul 1933 Marin Drăcea a făcut demersurile necesare pentru înființarea ,,Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră” (I.C.E.F.). O dată cu înființarea acestuia, profesorul Drăcea părăsește conducerea Casei Autonome a Pădurilor Statului pentru a se putea dedica, în calitate de director al noului institut, dezvoltării cercetării științifice.
În anul 1934 Marin Drăcea a devenit cel de-al șaselea președinte al prestigioasei societăți ,,Progresul Silvic” pe care a ridicat-o la cel mai înalt nivel pe care l-a cunoscut în lunga ei existență. Sub conducerea sa, Societatea ,,Progresul Silvic” a adus o contribuție importantă la propășirea economiei forestiere.
În anul 1939, Marin Drăcea a fost numit în cea mai importantă funcție de profil forestier din administrația de stat: secretar general al Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Ca efect al demersurilor de conștientizare forestieră s-a redus ritmul defrișărilor, s-au redus tăierile ilegale, au fost realizate perdele forestiere de protecție și a crescut suprafața terenurilor degradate din afara fondului forestier care au fost împădurite.În anul 1939 a ajuns senator, nefiind înscris în niciun partid politic.
După anul 1944, noul regim i-a marginalizat opera, l-a înlăturat din toate funcțiile pe care le deținuse : președinte al Societății Progresul Silvic (1944), director al Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (1946) și l-a obligat să își încheie cariera de profesor universitar (1947). Marin Drăcea a încetat din viață în anul 1958.
În anul 2010 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
Marin Drăcea este considerat cea mai importantă personalitate a silviculturii românești, datorită contribuției sale la organizarea administrației silvice, a cercetării științifice forestiere și la modernizarea învăţământului superior silvic din România.

Muzeul Cinegetic al Carpaților ,,Posada” este un adevarat sanctuar al trofeelor vânătorești.