Masculul se numește motan sau mâț sălbatic, femela mâtă sau pisică sălbatică.
Pisica sălbatică are o greutate de 5 – 8 kg în unele cazuri ajungând până la 10 kg; lungimea trunchiului plus a capului este de 50 – 70 cm, dar poate ajunge și până la 80 cm; coadă 25-40 cm.
Culoarea blănii este gălbui-cenușiu, pe frunte, între ochi și urechi – 4 dungi negre în sensul lungimii corpului, pe spate o dungă neagră de la cap până la coada, extremitatea cozii neagră pe o lungime de cca 5 cm, după care urmează 2 -3 inele negre complete, apoi alte 2-3 care seamănă a inele, dar nu sunt complete. În jurul obrajilor, părul este mai lung, în formă de favoriți. Pe gușă, pe piept și abdomen, culoarea este mai deschisă.
Longevitatea este de 12 – 15 ani. Posibilitatea de apreciere a vârstei este cu totul limitată.
Pisica sălbatică toarce ca și pisica domestică, miaună, mai puternic în perioada împercherii; când este atacată se strânge ghem și pufăie; țipă cănd este prinsă. Auzul și mirosul sunt cele mai bine dezvoltate simțuri.
Biotopul îl constituie pădurile întinse, liniștite. Pentru adăpost își alege arbori bătrâni cu scorburi, vizuini de vulpe sau viezure, unghere între stânci, arbori dezrădacinați.
În România, se găsește în cea mai mare parte în zona pădurilor, dar mai frecventă este la dealuri. Se întâlnește și în unele păduri de șes. Este destul de fidelă locului de trai. Efectivele evaluate, în prezent, la această specie sunt de
9 000 de exemplare.
Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 10 luni iar împerecherea are loc în februarie-martie. În perioada împerecherii, motanii miaună pe un ton mai adânc și mai puternic ca de obicei.
Ca adult duce o viață individuală, cu excepția perioadei de reproducere.
Hrana de bază a pisicii sălbatice o constitiue șoarecii și orice păsări pe care le poate prinde, în primul rând cântătoare, dar pe care și-o completează cu potârnichi, fazani, iepuri, iezi de căprioară, porumbei sălbatici. Motanii pot ataca chiar și căprioare adultă. Este un animal carnivor.
Pisica sălbatică este un animal nocturn și de amurg. Ziua se mișcă puțin. Poate să și înoate dar face aceasta numai la nevoie.
Se poate vâna numai cu autorizație nominală aprobată de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, deoarece este protejată prin convenții internaționale.
Trofeul îl constituie atât craniul cât și blana. Conform hotărârii C.I.C., începând din anul 1952, oficial, se ia în considerare craniul.
Recordul național la craniu de pisică sălbatică are 19,17 puncte C.I.C. și a fost recoltat în anul 1982 la Timiș – Brașov.
Recordul național la blană de pisică sălbatică este de 73,22 puncte C.I.C. și a fost recoltat în 1981 la Dârza – Ilfov.
Blănurile primesc medalie de aur începand de la 50 puncte și mai mult