Râsul este la ora actuală cea mai mare felină din fauna salbatică a României. Denumit și pantera Carpaților, râsul este răspândit natural din golul alpin până în Delta Dunării, având o mare adaptabilitate și amplitudine ecologică.
Râsul este un animal puternic și rezistent, de o agilitate și agerime uluitoare.
Popular masculul se numeste râs, femela râsoaică, iar puiul – pui de râs.
Lungimea capului plus a trunchiului este 92 – 150 cm la mascul și 70 – 130 cm la femelă.
Blana este tipică felinelor mari, fiind compusă din spic și puf având o culoare gălbuie-roșcată pe laturi și spate, cu pete negre, și alb-gălbuie în partea ventrală. Greutățile maxime raportate sunt diferite, variind între 50 si 58 kg. Poate trăi circa 25 ani. Membrele sunt lungi și groase. Are gheare retractile, foarte ascuțite, lungi de aproximativ 4 cm.
Biotopul râsului îl constituie complexele păduroase de mare întindere, liniștite. Asemenea terenuri există numai la munte și numai în locuri accidentate, unde nu s-au putut plasa asezări omenești. Astfel de complexe sunt: lanțul Carpaților Răsăriteni si Sudici, Masivul Ghiurgului și al Harghitei, Munții Apuseni. Cea mai mare densitate de râși este în România. Efectivele de râs în țara noastră sunt de cca 2200 de exemplare.
În general este un animal fidel locului unde a crescut, deși pentru a-și cauta hrana este nevoit să facă deplasări destul de mari. De asemenea, se îndepărtează de locul obișnuit de trai și în perioada împerecherii.
Maturitatea sexuală o atinge la 1 ¾-2 ¾ ani; împerecherea are loc în martie-aprilie. Gestația dureaza 70 zile, după care fată 2-3 uneori 4 pui, care sunt orbi. Fată o singură data pe an. Puii devin independenți la vârsta de un an, când mama se retrage pentru a făta iarăși.

Hrana este exclusiv animală; ea se compune în principal din iepuri, la care se adaugă orice animal de pădure, începînd de la șoareci, până la căprior și chiar cerb, apoi de la păsărele până la cocoș de munte.
Râsul este un animal de amurg și de noapte și numai rareori umblă și ziua. Are capacitatea de a se cățăra în arbori și la nevoie de a înota. Îi place să stea tolănit la soare.
Cauzează pagube efectivelor de vânat și atacă omul numai dacă este rănit.
Dusmanii lui sunt omul și lipsa de hrană.
Râsul rareori face obiectul vânătorii. Pentru vânători blana și craniul au valoare de trofeu. Ambele sunt admise la expoziții: craniul oficial conform hotărârii C.I.C. din 1952; blana neoficial acceptată de conducerea expoziției. Craniile primesc medalii de aur de la 26.00 puncte în sus.
Recordul național la craniu de râs are 28,05 puncte C.I.C. și a fost recoltat în anul 1961 la Argel – Suceava.
Blana de râs primește punctaj pentru: lungimea blănii de la vârful botului până la vârful cozii; lățimea măsurată acolo unde ea este mai mică; iar pentru frumusețe se punctează lungimea și regularitatea părului, mustățile, petele închise de pe blană și favoriții.
Recordul național la blană de râs este de 173,37 puncte C.I.C. și a fost recoltat în anul 1980 la Runcu – Gorj