Regenerarea pădurilor este una dintre activitățile prioritare, prin care se urmărește asigurarea permanenței pădurilor, pentru ca acestea să-și exercite cu continuitate funcțiile de protecție și de producție. Regenerarea pădurilor se poate realiza pe cale naturală, artificială sau mixtă.
Baza pădurilor o constituie solul care se formează pe diferite tipuri de roci determinând speciile care se vor dezvolta cel mai optim pe fiecare zonă.
Cele mai multe păduri beneficiază de regenerare naturală. Din semințele căzute pe pământ o parte găsesc condiții de dezvoltare și se transformă în puieți.
Pentru a se putea dezvolta puieții au nevoie de lumină și pentru aceasta trebuie exploatați arborii maturi care îi înconjoară. Se creează astfel o serie de poieni în care puieții se dezvoltă la adăpostul arborilor maturi. O altă modalitate de regenerare naturală, la unele specii este prin lăstari – după exploatarea arborilor (salcâmi, plopi etc) rămân cioate care produc lăstari din care ia naștere o nouă pădure.
Cea de-a doua modalitate de realizare a unei păduri este regenerarea artificială – prin plantații. Această metodă este utilizată în situația speciilor care nu dispun de capacitatea de regenerare naturală sau în situația în care amenajamentul silvic prevede înlocuirea speciilor existente cu altele mai valoroase. Prin plantații se poate realiza și împădurirea unor terenuri care nu mai pot fi utilizate pentru agricultură, în scopul protejării așezărilor umane și creării de perdele forestiere de protecție a căilor de comunicații. Pentru a realiza acest obiectiv trebuie să identificăm cele mai valoroase păduri numite rezervații de semințe de unde să recoltăm semințele necesare. Pentru o serie de specii s-au creat suprafețe special amenajate care au aspect de livadă, numite plantaje din care se recoltează cantități mai mari de semințe și de o calitate superioară celei realizate în rezervațiile de semințe. După recoltare semințele sunt semănate în spații special amenajate numite pepiniere.
La rășinoase, în general semințele sunt semănate primăvara în solarii și după ce puieții sunt îngrijiți timp de un an, sunt mutați în afara solarului unde beneficiază de spațiu mai mare. După alți doi ani de îngrijire puieții devin apți de plantat. În cazul foioaselor semințele sunt semănate direct în pepinieră, iar puieții sunt îngrijiți timp de doi ani.
Plantarea puieților se realizează în fiecare an în două campanii – cea de primăvară care începe de regulă la câmpie la începutul lunii martie, continuă la deal în aprilie și se termină la munte în luna mai și o campanie de toamnă care se desfășoară în zona de câmpie de la începutul lunii noiembrie până la jumătatea lunii decembrie. În aceste perioade de timp puieții sunt scoși din pepinieră, transportați pe șantierul de împăduriri și introduși în gropi cu respectarea unor reguli stricte.
În contextul in care in aceste perioade de timp puietii de foioase nu mai au frunze devine extrem de importanta diferentierea speciilor in functie de caracteristicile scoartei si a mugurilor. După plantare puieții sunt îngrijiți câțiva ani, până în momentul în care se consideră că s-au dezvoltat suficient astfel încât pot să se dezvolte singuri.
În fiecare an, în perioada 15 martie-15 aprilie, se marchează Luna plantării arborilor în care voluntari din organizații neguvernamentale și instituții de învățământ, participă la acțiuni de împăduriri. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva asigură asistența tehnică și sprijină cu puieți forestieri inițiativele care vizează împădurirea unor terenuri din afara fondului forestier care sunt inapte folosințelor agricole.